[Opinie]

Probabil știți cu toții zicala: drumul către iad este pavat cu intenții bune, iar diavolul nu își arată niciodată fața – ceea ce înseamnă că toate greșelile păreau inițial o idee bună. În ultimele decenii, ne-am bucurat de opțiunile crescute ale modului în care efectuăm plățile, de exemplu de la numerar la plăți mobile. Totuși ceea ce pare a fi un lux ar putea fi un drum pavat cu pericole, deoarece banii dispar încet și din ce în ce mai mult.

Tendința fără numerar la nivel mondial

Suedia și-a văzut revoluția fără numerar în mare măsură documentată și raportată, în timp ce observatorii din întreaga lume au folosit țara scandinavă pentru a vedea cum ar funcționa o ”lume fără numerar”. Într-adevăr, Suedia a preluat conducerea, în urmă cu câțiva ani, în a scăpa de banii fizici în favoarea plăților mobile și electronice, multe magazine și puncte de vânzare, pur și simplu nu mai acceptă numerar.

Multe alte țări s-au conformat, formând astfel un fenomen global care a fost inițial un curs natural al pieței și în cele din urmă a devenit un instrument pentru politicile publice și corporative. Totuși o societate fără numerar, care promite o lume perfectă, sigură și convenabilă pentru toți, vine cu pericole proprii de care sunt foarte preocupați cetățenii și organizațiile din întreaga lume.

Siguranța

Prima problemă cu o lume fără numerar vine din însăși natura rețelelor financiare: acestea sunt complexe. O plată în numerar este la fel de simplă precum poate fi o tranzacție, în timp ce plățile virtuale se bazează pe o serie de subsisteme, care la rândul lor pot reprezenta un pericol de securitate pentru întregul stemul general.

Suedia, de exemplu, a experimentat un accident de calculator în timpul unui ”festival fără numerar” și niciunul dintre invitați neavând bani, întregul eveniment a fost fiasco. Rețelele de plată se bazează pe rețele de operare și linii de comunicații funcționale, în timp ce plățile în numerar funcționează pur și simplu oriunde și oricum. Astfel, o lume fără numerar este în întregime vulnerabilă la atacurile cibernetice și defecțiuni ale infrastructurii.

De asemenea, pericolul poate veni din interior, deoarece orice verigă din lanț își poate impune condițiile, atunci când nu există o alternativă. Dacă American Express sau Mastercard ar alege să își mărească comisioanele de zece ori, nu am avea de ales decât să plătim.

Nevoiașii

În realitate, unii oameni încă se bazează în principal pe numerar, și anume oamenii cu o situație financiare mai precară. Fiind oarecum ”fără voci”, ei au tendința de a fi trecuți cu vederea de către factorii de decizie. Organizațiile de caritate avertizează că, dacă vom forța societățile noastre către drumul fără numerar, membrii cei mai vulnerabili ai societăților noastre vor fi excluși și izolați. Un cont bancar și un smartphone operațional pot fi oferite pentru clasa de mijloc, dar nu și pentru săraci. Pe măsură ce băncile se retrag treptat din zonele rurale, unde locuiește adesea populația mai săracă, pentru a se concentra pe centrele orașului bogate în numerar, segmente întregi ale populației riscă să fie marginalizate din economie și să-și vadă actuala condiție și mai sporită. Prin urmare, această preocupare nu se aplică exclusiv cerșetorilor, ci întregii părți sub-privilegiate ale societăților noastre.

Vârstnicii

Un argument similar se aplică segmentelor mai vechi ale populației. Spre deosebire de mileniali, acești cetățeni nu s-au născut cu un smartphone lipit de mână și pot găsi sistemele de plată moderne incomode și confuze.

Mai mult, numerarul are caracteristica particulară de a implica un contact fizic între părțile tranzacției. Plățile virtuale nu necesită acest lucru, iar generalizarea lor pune vârstnicii în pericolul de a pierde acel puțin contact pe care l-au avut zilnic. Eliminarea numerarului ar pierde singura modalitate de a derula afaceri pe care le-au stăpânit întotdeauna, oferindu-le mai puține motive pentru a interacționa cu vecinii, negustorii și cunoscuții.

Confidențialitatea

Poate cea mai mare frică pe care o produce revoluția fără numerar este tirania. Dacă toate tranzacțiile sunt virtuale, atunci fiecare operațiune din lume va fi înregistrată și monitorizată, lăsând o urmă de hârtie legată de fiecare cetățean. Corporațiile și guvernele vor putea păstra document despre toată lumea și nimeni nu poate spune cine va face ce, cu informațiile respective. Tulburările și îngrijorările cetățenilor s-au exprimat deja cu privire la cât de puternice și de influente au devenit companiile precum Facebook și Google.

Băncile și guvernele pot, de asemenea, să acceseze informațiile lăsate din urma unei tranzacții virtuale. China, de exemplu, este cunoscută drept unul dintre cele mai asupritoare și intruzive regimuri din lume și a văzut în ultimii ani plățile fără numerar atingând cote maxime. Deocamdată, în majoritatea țărilor, orice cetățean preocupat de monitorizarea și controlul excesiv poate apela în continuare la numerar, pentru a-și proteja intimitatea. Dar ce se întâmplă când banii dispar?

Planeta

În cele din urmă, aspectul de mediu al tendinței este, de asemenea, luat în considerare, multe ONG-uri subliniază că promisiunile ”verzi” ale revoluției fără numerar ar putea fi anulate. Amprenta de carbon a operațiunilor financiare este mare, dar invizibilă, ceea ce o face periculoasă. Spre deosebire de fabricile de producție de unde vedem că fumul negru nu se mai oprește din a ieși, tranzacțiile virtuale par curate și inofensive. De fapt, în spatele fiecărei tranzacții, se produce un efect domino al tranzacțiilor care, odată adăugate împreună, reprezintă o ”tensiune” imensă asupra resurselor lumii și solicită suplimentar producătorii de energie. O bancnotă, însă, este făcută din bumbac (și nu din copaci) sau polimer și va fi folosită pentru a efectua multe tranzacții în timpul vieții sale.

Chiar și Suedia, care a condus în fruntea mișcării globale, devine acum încet conștientă de pericolele neașteptate de a se baza doar pe tehnologie pentru a conduce economiile noastre. Indiferent că este politic, de mediu sau social, fiecare opoziție găsește motive comune pentru a crede că mai multe opțiuni sunt mai bune decât mai puține și că, dacă banii vor ocupa un loc în economiile noastre, ar trebui să fie o alegere liberă a cetățenilor, nu o impunere.